52.Voi avea nevoie de un miracol

EmPOV

Ne-am intalnit in mijloc, nu conta cat de mult se impotrivea Edward, si Bella era probabil impotriva.

“Va vom lasa pe voi doi porumbeilor sa vorbiti acum.” Am spus vesel.

Edward a mormait, si Bella…se holba la el? Ceva de genul. Dar era de parca aveau o conversatie cu ochii.

BPOV

Nu puteam crede asta. Desigur ca mi se intampla mie, desigur ca da. Doar mie mi se putea intampla, din cauza norocului meu. Daca mi-ai butelia ghinionul, ai avea o arma periculoasa in mainile tale.

M-am uitat la picioarele mele, care aveam cateva boabe de nisip acoperind o parte din piele. Chiar nu vroiam sa ma uit la el.

Il iubesc. Mereu am facut-o, si mereu o voi face…dar…este ceva acolo, prea adanc sa pot explica, si era aversiunea mea sa vorbesc cu el.

Cand nimeni nu a spus nimic, Rose a venit la noi, si ne-a impins impreuna.

„Acum, uitati, amandoi sunteti idioti, veti vorbi unul cu celalalt. Veti rezolva orice este. Ati priceput? Bun.” Si s-a uitat la noi  intens, de parca ne provoca sa spunem nu. Am dat din cap da, si Edward a urmat dupa, ca si cum astepta raspunsul meu primul.

„Acum, asezati-va jos si incepeti sa vorbiti.”

A plecat, dar nu inainte sa se uite la noi mai intai.

Am oftat, si m-am uitat la el, si am fost putin surprinsa sa vad ca orbitele sale verzi se uitau deja la orbitele mele caprui, simple.

El a oftat. „Imi pare rau Bella.” A spus el incet.

Cat timp a fost plecat, vocea sa era unul dintre lucrurile care imi lipseau cel mai mult. Pare stupid, dar este un lucru de a spune te iubesc. Sunetul de catifea, si netezimea. Stiu ca era prosteste, si complet patetic, dar este ca o placere secreta.

„Nu stiu ce vrei sa spun.”

„Nu stiu nici eu. Daca o faceam…as fi spus asta, dar este o situatie..surprinsa…” si-a trecut mana prin parul de bronz.

„Eu..eu…cum ai putut face asta Edwarrd? Tot ce aveam…de ce ai face asta?”

„Bella…nu vroiam sa fiu cel care iti despartea familia.”

„Pentru cunostiintele tale Edward, familia mea este dezembrata. Sunt o fata care cu greu vorbeste cu tatal ei, si cand o fac, este mereu din politete fortata. Propriul meu tata incarca sa ma combine cu un nebun care merita sa aiba bilutele taiate…si mama mea, care o vad o data sau de doua ori in insoritul Phoenix, cu noul ei sot, care este cam cu 10 ani mai tanar ca ea!”

S-a uitat in jos. „Crezi ca vreau sa fac situatia mai rea?”

Ma simteam vinovata acum. „Nu, dar, doar voi spune asta, ei vine, tu esti unul dintre lucrurile bune in viata mea stricata.”

„Si tu esti unul dintre lucrurile bune din viata mea.”

„Este greu de crezut…suntem despartiti Edward.”

„Stiu…dar, inca te iubesc.”

„Si eu te iubesc inca. Nu ar trebui oamenii indragostiti impreuna?”

„Eu…”

„Te rog? Ce este cel mai rau ce se poate intampla?”

„Jacob.”

„Il urasc. Stii ca nu as face vreodata asa ceva.”

„Nu, vreau sa spun, Jacob! Acolo!” a aratat in spatele meu, si sincer, bastardul era acolo. M-am ridicat, si l-am tras si pe Edward. Era prea frumos sa-i simt piele pe a mea. Am trait fara luni.

„Ne-am grabit in spate spre vestiare.

„Raspunde-mi.”

„Bella, ce se intampla daca tatal tau afla? Vom trece prin asta din nou! Ai vreo idee cum a fost pentru mine? Sa te aud plangand in timp ce plecam de langa tine? Vroiam nimic mai mult decat sa ma intorc inapoi la tine, sa te ridic, si sa te sarut, spunandu-ti ca nu te-as parasi vreodata.”

„Atunci de ce nu ai facut-o?”

„Pentru ca te-ar fi adus in termeni rai cu tatal tau! Ce se presupunea sa fac Bella? Ce se intampla, daca de exemplu, era sa-l intreb pentru binecuvantarea sa-ti propun? Ar fi spus nu!”

„Edward, nu trebuie sa ceri binecuvantarea nimenaui. Nu te-ai marita cu tatal meu, ar fi cu mine.”

„Mama mea m-a crescut asa.”

Am facut o grimasa.

„Bella..”

„Ce?”

„Imi pare rau.”

I grimaced.

X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X-X

Eram destul de iritata, care era scopul convorbirii cu el, daca nu suntem inca impreuna? Nu se presupunea sa rezolvam asta?

AN/ Uite ca v-am pus un capitol si de ziua mea si desi am si maine examen…Anyway…maine urmeaza ce e mai rau:D